Împinși în avioane low-cost înghesuite la capete de pistă, decolând înainte să se facă de ziuă, din terminale ponosite, unde ne trage statutul nostru de țară non-Schengen, cetățeanul din România reală pare că nu are nicio legătura cu eurocratul român. Aceasta este o umbra greu de șters de pe imaginea aparatului de tehnic care a dus în spate inclusiv Președinția României. Ce rămâne, însă, dincolo de bilanțul oficial, adică cele 90 de dosare închise, potrivit anunțurilor oficiale, și o reuniune la nivel înalt, la Sibiu, în prezența tuturor liderilor UE? Ce este cu adevărat important din ce a realizat România în aceste 6 luni? Probabil, cel mai important dosar închis cu adevărat de țara noastră vizează negocierile pentru un acord de liber schimb cu Vietnam, țara care găzduiește una din cele mai mari comunități de vorbitori ne-nativi de limba română și MERCOSUR, cel mai important bloc comercial al Americii Latine.

Pe cele două acorduri negociate de Bruxelles – Comisia Europeană are, singură, această competență – se află semnătura unui ministru român, Radu Oprea. Este unul dintre puținii politicieni români al cărui nume va rămâne, în mod real, în istoria instituțională a Bruxelles-ului, măcar din rațiuni birocratice.

Summit-ul de la Sibiu intră, și el, în categoria succeselor notabile pentru că a adunat în România, în jurul aceleiași mese, pe toți liderii Uniunii, într-un moment extrem de dificil, generat de degringolada negocierilor pentru Brexit, indusă în principal de situația politică de la Londra.

Despre contribuția personală a președintelui român la discuțiile de la Sibiu sau despre rolul vreunui diplomat român în acest context nu am putea spune mare lucru. Președinția română, marcată puternic de disputele politice interne, s-a înscris mai degrabă într-o notă de discreție.

Sursa: https://europolitics.ro/bruxelles/radiografia-presedintiei-romaniei-in-fruntea-consiliului-ue-dosarele-de-succes-esecurile-marii-absenti-din-dezbateri-si-summit-ul-de-la-sibiu/?