Seria întâlnirilor cu personalități marcante ale României a continuat și în seara aceasta cu un invitat de seamă în persoana Domnului Academician Constantin Bălăceanu Stolnici.  Împreună, am facut o paralelă între scena politică și mișcarile sociale din prezent, și evenimentele istorice ce au schimbat radical soarta României, evenimente carora Domnul Academician le-a fost martor. Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 6 iulie 1923, București) este un om de știință român, medic neurolog, pionier în domeniul neurociberneticii, profesor de neuropsihologie și anatomie a sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române. Descendent al Bălăcenilor, veche familie boierească aparținând nobilimii pământene, căreia în secolul al XVII-lea aula imperială vieneză i-a conferit titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German și i-a concesionat stema.

Bălăceanu-Stolnici a urmat Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde a dat bacalaureatul în 1941. Între anii 1941-1947 urmează cursurile Facultății de Medicină din București, obținând în 1948 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Considerații asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Științe Medicale de către IMF-București și Ministerul Învățământului.

Este medic primar geriatru și a fost șef de secție la Institutul Național de Gerontologie (1974-1993), iar în anul 1991 devine director general al Institutului „Ana Aslan”.

A realizat cercetări în domeniul neurofiziolgiei, neuropsihiatrie, geriatriei, fiind unul dintre fondatorii neuro și psihociberneticii, precum și în domeniul istoriei medicinei, istoriei Țărilor Române, antropologiei fizice și culturale. La Universitatea Ecologică predă cursuri de neuropsihologie, genetica comportamentului și de antropologie. Conduce Centrul Internațional Anti Drog și pentru Drepturile Omului (CIADO).

Constantin Bălăceanu-Stolnici este membru de onoare al Academiei Romane, efor testamentar al Așezămintelor Brâncovenești (Biserica Domnița Bălașa), fost membru al Adunării Naționale și al Consiliului Național al Bisericii Ortodoxe Române, membru titular al Academiei de Științe medicale, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință, Președinte al Societății Ateneul Român, Președinte de onoare al Societății române de geriatrie. A fost numit Doctor Honoris cauza al Universităților „Gr. T. Popa” din Iași, „Vasile Goldiș” din Arad, „A. Șaguna” din Constanța, Ecologică din București și al Universității din Petroșani. A fost distins cu Steaua României, Crucea Patriarhală, Crucea Moldavă și Meritul Maltez și este laureat al Marelui Premiu al Societății Franceze de Înalte Sinteze din 1972.

Cărți publicate: Elemente de Anatomie și Fiziologie a Sistemului Nervos, 1948; Cibernetica (în colaborare cu Edmond Nicolau), 1961; Tratat de geriatrie practică, 1998; Incursiune în lumea sufletului. O abordare antropologică (Editura Paideia), 2003; Cele Trei Săgeți – studiu de istorie națională, 1995; Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politică și militară a Europei, 1995; Introducere în studiul kabbalei iudaice și creștine, 1996; Kabbala, între gnoză și magie, 2004; Antropogeneza și geneza culturii (în colaborare cu Ligia Apavaloae), 2006, etc.

În prezent conduce onorific Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române.

O seară magnifică!