O altă dimensiune a acestei duble tragedii este cea a avertizărilor pe care le primim periodic de la Comisia Europeană şi care, de fiecare dată, sunt tratate birocratic – comunicate de presă, puncte de vedere exprimate de autorităţile centrale, în care frecvent ni se spune că “se analizează”, “este în curs de realizare”, “se află în proces de aprobare interministerială”, când, în fapt, responsabilii români ignoră cerinţele europene, pe care ni le-am asumat ca stat membru şi care, dacă ar fi respectate, ar duce la o însănătoşire a sistemului administrativ, de sănătate, a mediului, a traiului în România.Încă din 2011, prin Rezoluţia din 5 iulie, Comisia Europeană a atras atenţia şi a solicitat ca statele membre, deci şi România, să ia măsuri astfel încât să asigure localizarea în câteva secunde a persoanei care a apelat numărul de urgenţă 112☎️. Au trecut 8 ani de atunci şi iată că autorităţile române găsesc tardiv locul în care a fost sechestrat un copil într-o situaţie extremă, la 15 ore după apelarea numărului de urgenţă 112.‼️‼️

Chiar luna aceasta, România a primit nu mai puţin de 11 avertizări de intrare în infringement legate de eșecul sistemic în ceea ce privește monitorizarea poluării, serviciile financiare, transpunerea normelor pentru folosirea armelor de foc sau migrația ilegală. Una dintre proceduri a fost declanșată pentru neaplicarea normelor europene privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile.
Deja răspunsurile autorităţilor române au urmat tiparul consacrat – “se va face”. Până nu vom elimina această pasivitate ascunsă între hârtii, o nouă dramă este iminentă, ne paşte după colţ, iar cei mai vulnerabili sunt chiar copiii nostri.

Dacă toţi cei implicaţi în cazul adolescentei care şi-a pierdut viaţa în condiţii dramatice la Caracal ar avea un moment de sinceritate cu ei înşişi şi de luciditate, sistemul ar putea primi şansa unei primeniri.

Sacrificiul acestei copile nu trebuie îngropat sub nişte hârtii, indiferent dacă acestea sunt demisii, analize sau rapoarte, înghesuite mai devreme sau mai târziu în sertare şi uitate acolo. Oroarea acestei morţi trece bariera incompetenţei, are rădăcini profunde în interese murdare – de la angajări preferenţiale până la achiziţii de sisteme IT defectuoase, de la decizia “de urgenţă” a suspendării mijloacelor de transport regionale până la deficienţele din învăţământ, de la lipsa de educaţie mai ales în mediul rural până la scuza la care recurgem prea des – “aşa a vrut Dumnezeu”.
Toţi suntem expuşi şi de aceea nu trebuie să mai trecem indiferenţi și să recurgem la o simplă justificare “problema asta pe mine nu mă afectează”