Pentru observatorii mai puțini ’’atenți’’ ai scenei politice românești, ceea ce se întâmplă în aceste zile poate să pară un episod obișnuit din lupta clasică putere-opoziție. Personal cred că nu există un pericol mai mare pentru viitorul democrației românești decât extinderea la nivelul societății românești a percepției deja formate, potrivit căreia cei  care se află la putere, indiferent de culoarea lor politică, fac ei cumva să-și croiască legi pentru interesele lor, în primul rând.      Că eu cred că lucrurile nu au stat de-a lungul timpului întotdeauna așa este prea puțin important în condițiile în care percepția generală este cea amintită. Cu aceste două stări de spirit existente să nu ne mirăm prea mult dacă în zilele următoare nu vom mai vedea foarte multă lume ieșind în stradă chiar dacă, violarea justiției de către PSD va fi nu doar foarte evidentă dar și cu efecte pe termen lung, includ  aici evident nu doar schimbarea procurorului general ci și modul în care PSD se va raporta la ultimele observații ale Comisiei de la Veneția.

Din cauza patosului pus în toată această dezbatere, noi tindem astăzi să trecem cu vederea două aspecte. Primul este acela cu privire la necesitatea unor legi noi de organizare a sistemului  judiciar românesc. Pentru mine ca liberal, drepturile și libertățile individului sunt mai importante decât orice rațiune de stat, mai ales că în numele acestei sintagme, de-a lungul istoriei, s-au comis cele mai multe abuzuri. Din acest motiv cred în necesitatea unor legi ale justiției în care drepturile cetățenilor să fie protejate iar cei care încalcă orice lege a statului român indiferent de statutul pe care-l au trebuie să suporte consecințele firești. Al doilea aspect pe care-l consider important este faptul că de ani de zile Parlamentul României legiferează în diferite domenii, cel juridic cu prioritate, nu după o anumită necesitate a unei societăți democratice ci după nevoile și proiectele celor care legiferează.

Două exemple în acest sens- majoritatea construită de PSD în Parlamentul 2000-2004, crezând că la Cotroceni va veni ’’nemaipomenitul’’ Adrian Năstase a instituit mandatul de 5 ani, prin Constitutie, al funcției de președinte. Spre ghinionul lor, și norocul nostru, acesta nu a mai ajuns președinte în 2004. Astăzi, înțelegând că la modul retrograd în care guvernează nu vor putea deține niciodată funcția de președinte al României, oricine le-ar fi candidatul, socialiștii lui Dragnea duc lupta împotriva lui Klaus Iohannis până la demantelarea funcției de președinte al României, încercând și aproapre reușind, să o lase fără prea multe atribuții importante. Din acest motiv cred că urgența de astăzi în domeniul justiției este ca actul legislativ să fie gândit în funcție de necesități și nu de oamenii pe care-i vedem astăzi în diverse funcții.

Vorbim cu toții clar și răspicat despre semnalul pe care-l dă în ochii investitorilor străini( cei români s-au obișnuit deja), al cancelariilor occidentale toata sarabanda aceasta de shimbări legislative. E foarte bine și mai ales este foarte corect să vorbim despre toate acestea.

Sursa: http://liviubratescu.ro/despre-rabdarea-romanilor-si-asa-zisele-ratiuni-de-stat/?fbclid=IwAR1ej0nwXQOsNHV9pMSZOCiDtsfMWn0vb7bnlKFUelu1rXZ8Gvbl-6vusYk

foto : Agerpress