➡️La 9 februarie 1919 România🇷🇴 stabilea relaţii diplomatice cu Polonia🇵🇱, la nivel de reprezentanţă provizorie. În scurt timp relațiile diplomatice au fost stabilite pe baze permanente și ridicate la nivel de legație, la 31 mai 1919. Primii trimiși extraordinari și miniștri plenipotențiari au fost Alexandru G. Florescu, la Varșovia, respectiv, Aleksander Skrzyński la București.➡️Legăturile româno-poloneze aveau o vechime de veacuri, încă din Evul Mediu, iar prietenia autentică dintre cele două națiuni s-a dezvoltat organic și s-a impus în conștiința publică, începând mai ales din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
➡️Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a acordat ajutor revoluţionarilor polonezi de la 1863-1864, refuzând extrădarea lor și sprijinind încercarea Poloniei de a-și recâştiga independenţa.
➡️La sfârșitul Primului Război Mondial România și Polonia aveau interese comune, bazate pe alianța cu democrațiile occidentale, întărirea legalităţii internaţionale prin Societatea Naţiunilor și instituirea unui mecanism eficace al securităţii, inclusiv prin formarea unor alianţe regionale.
➡️Unul din primele tratate bilaterale încheiate de România după 1918, Convenția româno-polonă de alianţă din 1921, completată de o convenţie militară, avea un caracter defensiv, părţile angajându-se ,,a respecta în chip reciproc şi a menţine contra oricărei agresiuni integritatea lor teritorială actuală şi independenţa politică prezentă”. În anii următori relaţiile româno-polone au cunoscut un curs ascendent, marcat inclusiv de vizite reciproce la cel mai înalt nivel.

sursa: https://www.facebook.com/arhivelediplomaticeMAE