Istoric

pnl

PNL a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, au pus bazele formațiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne. Originile mișcării liberale trebuie însă căutate cu mult mai devreme, în perioada pașoptistă, momentul 1875 constituind doar instituționalizarea și coagularea unor grupări care existau deja pe scena politică. După 1866 liberalii au jucat practic rolul principal în procesul de modernizare a României. Primul președinte al Partidului Național Liberal a fost Ion C. Brătianu. În 1877, în timpul guvernării liberale, România și-a proclamat Independența. PNL a contribuit semnificativ la dezvoltarea și reformarea societății românești, fiind primul partid care a pledat, în 1892, pentru introducerea sufragiului universal. În toată această perioadă, liberallismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă, iar liberalii au acționat sub principiul „Prin noi înșine!” care este și astăzi deviza Partidului Național Liberal.

La finele Primului Război Mondial România și-a împlinit obiectivul național al Marii Uniri, în timp ce la putere se afla tot un cabinet liberal. De altfel, PNL s-a aflat la guvernare aproape neîntrerupt între 1914 și 1919 (cu excepția perioadei martie – noiembrie 1918). Perioada interbelică a fost una prolifică pentru România și pentru liberali, care au promovat reforma agrară, organizarea administrativă unitară, o nouă legislație electorală și măsuri de refacere a economiei. Liberalii s-au aflat la putere în perioada 1922-1928 (cu o mică întrerupere între martie 1926 și iunie 1927) și apoi în intervalul 1933-1937. Activitatea PNL a fost suspendată între 1938 și 1944, când a fost reluată doar pentru o scurtă etapă.

După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a stopat progresul României în termeni de construcție democratică. Instaurarea unui sistem totalitar a însemnat abolirea pluralismului politic și dizolvarea partidelor politice democratice, inclusiv a PNL, care și-a încetat activitatea în noiembrie 1947. Mulți dintre fruntașii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viața credința în principiile democratice și valorile liberale, în vreme ce alții au fost fortați să ia calea exilului. Timp de aproape 50 de ani, liberalii din exil, mulți dintre ei foști lideri ai studenților și tineretului PNL, au continuat să-și promoveze ideile și crezurile și au păstrat viu spiritul PNL.

În 1989, după căderea comunismului, o parte dintre aceștia s-au întors în țară pentru a reorganiza și reconstrui Partidul Național Liberal, cărora li s-au alăturat personalități din țară. Printre cei care au repus bazele formațiunii liberale s-au numărat Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V.Săndulescu, precum și Radu Câmpeanu, primul președinte postcomunist al PNL. În primele zile ale anului 1990, PNL s-a reînregistrat ca partid politic și a început o nouă etapă din existența sa politică.

În anii ‘90 mișcarea liberală a experimentat o perioadă relativ tumultoasă, caracterizată prin sciziuni succesive, fragmentări și tentative de unificare. Toate au făcut parte din procesul de construcție instituțională a PNL, care a reușit să aducă sub sigla sa nu doar grupările care se revendicau din zona liberalismului, ci s-a impus ca pol de centru-dreapta pe scena politică din România. Procesul reunificării liberale a început sub președinția lui Mircea Ionescu – Quintus. Ca parte a Convenției Democratice, alianța opoziției unite, PNL a participat la coaliția de guvernare din perioada 1996-2000, deținând portofolii importante în cabinet, precum finanțele și economia pentru o perioadă sau cel al justiției.

După 2001 PNL și-a întărit poziția absorbind și alte partide considerate compatibile ideologic și și-a continuat procesul de consolidare organizatorică internă, extinzându-și baza locală și sporindu-și forța filialelor din teritoriu. În 2003 PNL a devenit parte a Alianței Dreptate și Adevăr – Alianța DA PNL-PD, iar după alegerile parlamentare din 2004, președintele PNL de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, a devenit primul premier liberal al României după căderea comunismului. În timpul guvernării PNL, România a atins un nivel de dezvoltare economică fără precedent, sub impulsul unor politici liberale, incluzând reducerea fiscalității, încurajarea inițiativei private și a investițiilor. Din punct de vedere politic, forța electorală a PNL l-a transformat într-unul dintre cele 3 partide mari din România.

În 2009, senatorul Crin Antonescu a devenit președintele PNL și a adus formațiunea politică la cel mai mare scor din ultimele două decenii. De asemenea, Crin Antonescu a fost, după Radu Câmpeanu în 1990, primul liberal care a intrat în competiția prezidențială, în 2009. Programul lui Crin Antonescu din 2009 s-a intitulat „România bunului-simț.” În 2010, ca recunoaștere a performanței politice, Crin Antonescu a fost reconfirmat în funcția de președinte, iar moțiunea pe care a prezentat-o Congresului PNL – „Prin noi înșine, acum!” – a devenit documentul programatic al PNL.

În 2011, Partidul Național Liberal a format alături de Partidul Conservator (PC) Alianța de Centru Dreapta (ACD). Aceasta și-a unit mai departe forțele cu Partidul Social Democrat, punându-se astfel bazele Uniunii Social Liberale (USL), priectul politic al opozitiei unite.

Presedinti PNL

Înfiinţat: 24 mai 1875; Autodizolvat în noiembrie 1947
Reînfiinţat: 15 ianuarie 1990

Fondatorii PNL (primul comitet director): V. Arvanezu, Dimitrie Berindei, Pană Buescu, Ion C. Brătianu, Dumitru Brătianu, dr. Nae Calinderu, Dimitrie Cariagdi, Ion Câmpineanu, Nicolae Fleva, Mihail Pherekyde, Ion Ghica, Dimitrie Giani, Constantin Grădişteanu, Al. Lupescu, Constantin Nacu, Remus Opran, Pache Protopopescu, C. A. Rosetti, Eugeniu Stătescu, Dimitrie A. Sturdza, Gheorghe Vernescu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru G. Golescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chiţu, C. G. Pasacov, N. C, Furculescu, Emanoil Costache Epureanu.

  Preşedinte Mandat
Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821 – d. 4 mai 1891)

Link Wikipedia

24 mai 1875 –

4 mai 1891

Dimitrie C. Brătianu (n. 1818 – d. 8 iunie 1892)

Link Wikipedia

 21 mai 1891 –

8 iunie 1892

Dimitrie Alexandru Sturdza (n. 10 martie 1833 – d. 8 octombrie 1914)

Link Wikipedia

20 noiembrie 1892 –
10 ianuarie 1909
Ion I. C. Brătianu (n. 20 august 1864 – d. 24 noiembrie 1927)

Link Wikipedia

 11 ianuarie 1909 –
24 noiembrie 1927
Vintilă I. C. Brătianu (n. 16 septembrie 1867 – d. 22 decembrie 1930)

Link Wikipedia

 24 noiembrie 1927 –
21 decembrie 1930
Ion Gheorghe Duca (n. 20 decembrie 1879 – d. 29 decembrie 1933)

Link Wikipedia

 28 decembrie 1930 –
29 decembrie 1933
Constantin I. C. Brătianu (n. 13 ianuarie 1866 – d. 6 mai 1950)

Link Wikipedia

 4 ianuarie 1934 –
noiembrie 1947
Radu Câmpeanu (n. 28 februarie 1922 – )

Link Wikipedia

 15 ianuarie 1990 –
28 februarie 1993
Mircea Ionescu – Quintus (n. 18 martie 1917 – )

Link Wikipedia

 28 februarie 1993 –
18 februarie 2001
Valeriu Stoica (n. 1 octombrie 1953 – )

Link Wikipedia

 18 februarie 2001 –
24 august 2002
Theodor Stolojan (n. 24 octombrie 1943 – )

Link Wikipedia

 24 august 2002 –
2 octombrie 2004
Călin Popescu Tăriceanu (n. 14 ianuarie 1952 – )

Link Wikipedia

 2 octombrie 2004 –
20 martie 2009
Crin Antonescu (n. 21 septembrie 1959 – )

Link Wikipedia

 20 martie 2009 –

02 iunie 2014

Klaus Werner Iohannis (n. 13 iunie 1959, Sibiu)
Link Wikipedia
    28 iunie 2014 –

18 decembrie 2014

Vasile Blaga (n. 26 iulie 1956, Petrileni, Bihor)

Link Wikipedia

Alina-Ştefania Gorghiu (n. 16 septembrie 1978)

Link Wikipedia

 18 decembrie 2014 –

prezent

Crezul liberal 1923

Cred în Partidul Naţional Liberal, care a sfărâmat jugul turcilor şi a făcut din ţara mică, necunoscută şi pierdută de la gurile Dunării, regatul puternic şi preţuit de toate popoarele lumii.

Cred în Partidul Naţional Liberal, care a dezrobit ţarina strămoşească şi a făcut împroprietărirea, dând iobagului brazda de pământ, pentru care să ştie să trăiască şi pentru care, la nevoie, să ştie să moară.

Cred în Partidul Naţional Liberal, dezrobitor de suflete.

Cred în Partidul Naţional Liberal, care a dat votul obştesc aşezând rânduiala ţării pe temei de dreptate şi a pus în mâna ţărănimii şi a muncitorimii armă a votului pentru apărarea tuturor nevoilor lor.

Cred în Partidul Naţional Liberal, care a scăpat ţara din ghearele hrăpăreţe ale zarafilor străini, întemeind băncile ţărăneşti şi muncitoreşti, care au pus banul Românului în mâinile Românului.

Cred în Partidul Naţional Liberal, care s-a ostenit neîncetat să apere Biserica Strămoşească, păstrătoare de credinţă şi să întemeieze şi să întărească Şcoala, dătătoare de lumină, trezind poporul român, din somnul în care îl aruncase vitregia timpurilor şi purtându-l spre limanul deşteptării.

Cred în Partidul Naţional Liberal, care a stat strajă neclintită lângă averea ţării apărând-o împotriva poftelor nesăturate ale vrăjmaşilor care voiau să robească neamul prin robirea avuţiilor lui.

Cred în Partidul Naţional Liberal, care în vremea marelui război, sub conducerea glorioasă a Măriei Sale Ferdinand I-ul, – dătătorul celei mai sfinte pilde de iubire de ţară – şi prin vitejia şi jertfele ostaşilor neamului, a lărgit hotarele ţării şi a făcut Unirea cea de veci a tuturor Românilor.

Cred în Partidul Naţional Liberal, înfrăţitorul tagmelor, înfrăţitorul tuturor seminţiilor ce trăiesc în hotarele României Mari.

Cred în Partidul Naţional Liberal, liberator de neam.

Cred – şi de aceea ridic ochii mei către Cel de Sus, rugându-mă:
„Dumnezeul meu şi Dumnezeul strămoşilor mei, pogoară harul tău asupra Partidului Naţional Liberal, ajută-l, ca şi până azi, în munca lui şi risipeşte adunarea vrăjmaşilor ce-i stau potrivnici, pentru ca să poată purta mai departe cu izbândă, neamul meu pe drumul propăşirii şi al pacei.”

Legea luptătorului liberal – Nihil Sine Deo

  • Liberalul este om liber şi generos. El luptă împotriva oricărei asupriri şi se jertfeşte pentru întărirea credinţei strămoşeşti, consolidarea şi fericirea Patriei sale.
  • Liberalul este om de onoare şi de cuvant. El judecă orice situaţie în lumina adevărului, iar convingerile sale le împărtăşeşte tuturor, fără ascunzişuri.
  • Liberalul este omul faptelor şi al gândurilor curate. El preţuieşte deopotrivă sănătatea trupească şi sănătatea sufletească.
  • Liberalul se împotriveşte oricăror acte de risipă, de abuz, de favoare, de cruzime sau de distrugere.
  • Liberalul nu face nici o deosebire de rasă, de avere, de clasă socială. El este cuviincios şi îngăduitor faţă de toată lumea, respectând credinţa, munca, experienţa şi avutul altuia.
  • Liberalul este patruns de spiritul de echipă. Ca să poată să comande, el învaţă mai întai să asculte.
  • Liberalul este luptător politic plin de avânt şi sincer democrat. El dispreţuieşte minciuna, reaua credinţă, invidia, patima, dezordinea şi ura.
  • Liberalul este îndrazneţ în cele bine chibzuite. El nu fuge niciodată de răspundere.
  • Liberalul este bun român. El îndeplineşte cu conştiinciozitate îndatoririle cetăţeneşti în ajutorul semenilor aflaţi în nevoie şi primejdie.
  • Liberalul este plin de însufleţire în orice muncă, urmându-şi cu dârzenie ţelul: libertate, dreptate şi – prin proprietate – bunăstare pentru toţi.